Cât de educat era Isus? Știa să citească?

Asta ştim despre Nazaret în vremea naşterii lui Isus: că un tâmplar n‑ar fi avut de lucru acolo.

În fond, aceasta era ocupaţia lui Isus, conform tradiţiei: era un tekton —  însemnând tâmplar, constructor sau meşter  — deşi merită menţionat că nu există decât un singur verset în tot Noul Testament care să ateste acest lucru (Marcu 6:3). Dacă ar fi adevărat, ar însemna că Isus, în calitate de artizan şi zilier, aparţinea celei mai de jos clase sociale ţărăneşti ale Palestinei secolului I, superioară doar cerşetorilor şi sclavilor.

Romanii foloseau termenul „tekton“ ca jargon pentru orice ţăran needucat şi analfabet, iar Isus era, cel mai probabil, ambele. Analfabetismul în Palestina secolului I era alarmant de răspândit, mai ales printre săraci. Se estimează că aproape 97% din ţărănimea evreiască nu ştia să scrie şi să citească, o statistică deloc surprinzătoare pentru o societate predominant orală cum era cea în care trăia Isus. În mod cert, Scriptura Ebraică juca un rol foarte important în vieţile evreilor, însă majoritatea acestora nu aveau decât noţiuni elementare de ebraică, de‑abia înţelegând Scriptura atunci când era citită în sinagogă.

Fragment din:

Ebraica era limba scribilor şi a teologilor — limba învăţaţilor. Ţăranilor, printre care se număra şi Isus, le era mult prea greu să comunice în ebraică — chiar şi în forma sa colocvială — motiv pentru care Scriptura a fost tradusă în aramaică, limba principală a ţărănimii evreieşti; limba pe care o vorbea Isus. Este posibil ca Isus să fi avut câteva cunoştinţe de greacă, lingua franca a Imperiului Roman (în mod ironic, latina era limba cel mai puţin folosită în teritoriile ocupate de Roma), destul cât să se poată tocmi şi să semneze învoieli cu clienţii, dar în niciun caz destul cât să poată predica. Singurii evrei fluenţi în greacă erau cei din elita irodiană elenizată, aristocraţia clericală a Iudeei şi mult mai educaţii evrei din diaspora, nu ţăranii şi zilierii din Galileea.

Indiferent de limbile pe care le‑ar fi putut vorbi Isus, nu avem de ce să credem că ştia să scrie şi să citească în vreuna dintre ele, nici măcar în aramaică. Episodul în care, la numai doisprezece ani, Isus intră în Templul Ierusalimului şi începe să dezbată aspecte subtile ale Scripturii cu rabinii şi scribii (Luca 2:42–52), sau cel în care citeşte din Isaia în sinagoga (inexistentă) din Nazaret, spre uimirea fariseilor (Luca 4:16–22), sunt fabulaţii pline de imaginaţie compuse de evanghelist.

Isus nu ar fi avut nici pe departe acces la educaţia necesară pentru a face pasajele lui Luca măcar puţin mai plauzibile. În Nazaret nu existau şcoli pe care să le fi urmat copiii de ţărani. Singura educaţie pe care ar fi primit‑o ar fi provenit de la familia sa şi, ţinând cont de statutul său de artizan şi zilier, s‑ar fi concentrat exclusiv asupra învăţării meseriei tatălui şi a fraţilor săi.