Discuţii privind posibila importanţă a efectelor electromagnetice în sistemul solar au dominat lunga corespondenţă dintre Immanuel Velikovsky şi Albert Einstein, care a început în 1946 şi a continuat până la moartea prematură a lui Einstein, în 1955. Chestiunea posibilului rol jucat de electromagnetism în interacţiunea corpurilor astronomice prezenta un potenţial interes pentru Einstein, care era în căutarea unei teorii unificate a câmpurilor.
Fragment din:
Totuşi, Einstein nu a adoptat ideile lui Velikovsky, nici măcar când Velikovsky l‑a abordat personal în 1954, cerându‑i să‑şi folosească influenţa pentru a obţine supravegherea eventualelor emisii radio ale planetei Jupiter, cerere pe care Einstein efectiv a respins‑o. Norocul (sau o intuiţie de excepţie) i‑a surâs lui Velikovsky; curând după aceea, pe 5 aprilie 1955, doi astronomi de la Institutul Carnegie (B. F. Burke şi K. L. Franklin), care se pare că nu aveau nicio idee despre presupunerile lui Velikovsky, au anunţat descoperirea întâmplătoare a unor semnale radio provenind dinspre Jupiter.
După această veste, un Einstein oarecum jenat şi‑a schimbat părerea, a renunţat la orice rezistenţă contra propunerilor lui Velikovsky şi i‑a cerut secretarei să autorizeze — în numele lui Einstein — orice test care i‑ar fi trecut prin cap lui Velikovsky. Peste treisprezece zile, pe 18 aprilie 1955, Einstein este descoperit mort — victima rupturii unui anevrism aortic. Se spune că, în momentul morţii, singura carte deschisă de pe biroul lui Einstein era Lumi în coliziune a lui Velikovsky.
Leave a Reply