„În fața tentațiilor, nu avem decât o singură scăpare: să le cedăm. Dacă le opunem rezistență, sufletul ni se îmbolnăvește tot tânjind după ceea ce și-a interzis.“ – OSCAR WILDE
De data aceasta nu sunt de acord cu citatul pe care îl propun la început pentru a declanșa reflecția noastră. Și, de altfel, nefericitul Oscar Wilde, care nu rezista
defel tentațiilor, a plătit foarte scump în Anglia lui conservatoare și victoriană: cu închisoarea, exilul și ruina.
Să revenim la vremurile noastre. Suntem supuși la nenumărate tentații din exterior, care se transformă în impulsuri venite din interior, toate puse în scenă cu mare artă de către societatea noastră de consum care ne împinge, tot timpul, spre „mai mult“ din tot ceea ce se scoate la vânzare: să mâncăm mai mult, să bem mai mult, să stăm mai mult în fața ecranelor, să petrecem mai mult timp cumpărând lucruri de care nu avem nevoie, doar pentru că sunt în vitrină sau la solduri.
Dar există și impulsuri venite din noi înșine. De exemplu, impulsul să mâncăm tot din farfurie, chiar dacă nu ne mai este foame, să mâncăm tot, pentru că a mai rămas. Ne spunem că „e păcat să aruncăm mâncarea la gunoi“ și atunci o aruncăm în corpul nostru. Cum să rezistăm la aceste poluări incitante? Meditația ne oferă un mediu foarte bun de antrenament pentru reglarea impulsurilor și tentațiilor. Să vedem în ce mod.
EXERCIȚIU
Ca de obicei, stând așezați, cu ochii închiși, respirăm, simțim, ascultăm…
Și, asemeni pescarului cu undița, așteptăm să muște, așteptăm primele impulsuri… În general sunt cele care ne împing să întrerupem exercițiul, să facem altceva decât să medităm… ceva mai amuzant sau mai urgent, sau mai important: să mâncăm, să facem ordine, să dormim, să lucrăm, să telefonăm, să frunzărim o carte, să navigăm pe internet…
Atunci trebuie să rezistăm, să ne hotărâm să rămânem totuși acolo și să ne spunem: „OK, OK, văd cum vine tentația care îmi spune că am ceva mai urgent de făcut decât să stau aici așezat cu ochii închiși; dar nu, acum mă antrenez, tocmai ca să îmi întăresc rezistența la impulsuri… așa că nu mă mișc… las tentația să dea târcoale în mintea mea, să încerce să mă tragă mânecă, și eu rămân bine ancorat în conștientizarea respirației mele, a corpului meu, în ascultarea sunetelor…“
Și, în orice caz, nu mă las învins de la prima încercare de acest impuls care îmi spune să mă opresc… mai întâi îl studiez, îi spun pe nume: „Nu sunt obligat, ci doar tentat să întrerup meditația ca să merg să trimit un SMS și de aceea aduc argumente că bat pasul pe loc, că mă enervează să stau aici cu ochii închiși, că, poate, nu sunt făcut pentru așa ceva etc.“
Numesc, deci, tentația și îi urmăresc ramificațiile din toată ființa mea… Poate că deja îmi modifică respirația și atunci sunt mai puțin prezent în propria-mi respirație… Poate că a început deja să-i spună corpului meu să se miște, iar mușchii mei sunt deja tensionați, gata de acțiune, gata să mă ridice… Poate că ea deja
a început să-mi dirijeze atenția spre ceva de făcut în loc să mă lase să meditez…
Foarte bine, foarte bine, îmi dau seama de toate acestea… dar eu rămân pe poziția mea!
Nu mă supun impulsului, tentației. Rămân aici, meditez, simt… Cât privește acțiunea, văd eu ceva mai încolo… Deocamdată e vremea nonacțiunii, e vremea să rezist impulsurilor… și așa e foarte bine, dată fiind lumea în care trăiesc…
SFATURI
• Da, pentru că trăim în lumea în care trăim, trebuie să rezistăm. Nu e vorba să trăim ca niște asceți rigizi: desigur, mai putem ceda uneori la câte o tentație. Dar asta nu înseamnă: să cedăm la toate tentațiile… Căci altfel, tristețea saturației va pune stăpânire pe noi, tristețea de a constata cât de slabi suntem, tristețea de a descoperi cât de puțin ne ținem corpul și mintea sub control.
• Prin faptul că rezistăm, ne eliberăm: facem uz de libertatea de a ne alege actele și plăcerile, de libertatea de a degusta, în loc de a înfuleca.
• Nu-i așa că astfel ne-ar plăcea să trăim?
Fragment din cartea nou apărută în colecția Psihologie practică – 3 Minute de meditație de Christophe André
Leave a Reply