Domnul Berger, de 41 de ani, un manager de succes în industria construcţiilor, a suferit în urmă cu cinci ani o tulburare de panică, ca urmare a suprasolicitării profesionale asociate cu abuzul ocazional de alcool, folosit ca mijloc de relaxare.
De teama unor reacţii cardiovasculare neplăcute, de atunci nu a mai băut deloc alcool şi a justificat acest lucru în faţa celorlalţi spunându-le că ia un medicament antihipertensiv. La vârsta de 17 ani îşi pierduse tatăl în urma unui infarct miocardic subit. Tatăl său trăise toată viaţa într-un mod foarte nesănătos. În decursul anilor, mama lui a avut aventuri cu mai mulţi bărbaţi, fără a avea un partener de viaţă real, astfel încât fiul a simţit într-un mod dureros lipsa unei persoane de încredere de sex masculin. Combinaţia dintre medicamente şi terapia comportamentală a dus, ce-i drept, la înlăturarea tulburării de panică, însă de-a lungul timpului a dezvoltat o cardiofobie: se temea că tensiunea arterială crescută i-ar putea declanşa brusc un infarct miocardic.
În cele din urmă, a ajuns să trăiască la fel de nesănătos ca şi tatăl său, deşi nu bea deloc alcool. A sperat să se liniştească în urma măsurării frecvente a pulsului şi tensiunii arteriale. Din cauza tensiunii musculare, teama de nu-i creşte tensiunea arterială a condus adeseori la valori uşor ridicate, care i-au întărit şi mai mult temerile. Activitatea sa în străinătate i-a fost îngreunată tot mai mult de teama că va fi nevoit să moară departe de soţia sa şi de cei doi copii mici. După săptămânile de concediu, despărţirea de familie a devenit tot mai dificilă. Se temea că nu-i va mai revedea niciodată pe cei dragi. Mult timp nu şi-a recunoscut cu adevărat această temere, ci a crezut că, în urma investigaţiilor medicale tot mai frecvente efectuate la diverşi medici specialişti ca urmare a durerilor din piept persistente, va dobândi certitudinea că este sănătos fizic.
A primit diagnosticul de disfuncţie somatoformă autonomă legată de sistemul cardiovascular (cardiofobie). Însă, odată cu extinderea fricii sale de boală asupra unui posibil accident vascular cerebral sau a unei tromboze venoase, a devenit tot mai evidentă prezenţa unei hipocondrii generalizate.
O discuţie mai lungă cu înţelegătorul său medic de familie, care a jucat rolul unui psihoterapeut, l-a făcut să-şi dea seama, în cele din urmă, că durerile din piept şi oscilaţiile tensiunii arteriale cu tensiuni musculare erau corelate cu furia lui nestăpânită faţă de superiorul lui direct. Şi-a schimbat locul de muncă; după trei luni au dispărut toate fricile legate de boală şi de moarte.
Leave a Reply