Din dosar reiese că pe data de 18 iulie 1978 Securitatea, Direcţia a III-a, a primit o comunicare de la Ministerul de Interne, departamentul UM 0920, cu înştiinţarea că voi veni în România pentru studii, în cadrul acordului cultural existent între Olanda şi România. Prescurtarea UM înseamnă Unitatea Militară, deoarece Ministerul de Interne şi toate secţiile sale erau complet militarizate. Motivul pentru care era necesar ca Securitatea să fie informată despre venirea mea în România se afla probabil în informaţia suplimentară din notă:
„Vă comunicăm că numitul BOSS WILLEM JAN, cetăţean olandez cu domiciliul în Amsterdam, str. Westerkade nr. 21, actualmente student la Universitatea Liberă din Amsterdam, secţia limba română, este folosit de autorităţile locale pentru a efectua traduceri din limba română cât şi de organele de poliţie şi de organizaţia «Amnesty International» ca translator în cadrul interogatoriului pe care aceste organe îl i-au [sic] cetăţenilor români care solicită stabilirea în Olanda“.
Vă așteptăm joi la lansare:
Meseria mea ca translator pentru guvernul olandez nu era poate atât de încriminatoare, însă regimul comunist din România avea motive întemeiate să privească Amnesty International cu suspiciune, pentru că această organizaţie pentru apărarea drepturilor omului publicase în acelaşi an o reclamaţie bine documentată despre regimul Ceauşescu, o listă interminabilă cu exemple de încălcare a drepturilor omului în România. Nota este însoţită de avertizarea STRICT SECRET şi de anunţul că este vorba de exemplarul nr. 1. Numele meu este scris greşit, dar până şi în ziua de azi, mi-e greu să-i conving pe români că numele meu de familie nu înseamnă că sunt un „big boss“. Nu este corect nici că studiam la Universitatea Liberă din Amsterdam. Era vorba despre Universitatea din Amsterdam, denumită în acea vreme şi GU — Gemeentelijke Universiteit, universitatea municipală.
Două persoane, după cum rezultă din scrisurile diferite, au făcut observaţii când au primit nota. Primul în scris, nedatat, este: „Măsuri de urmărire activă şi calificată, creaţi condiţii încă de pe acum“. A doua observaţie, care datează din 18.XI.1978, este: „Va fi lucrat prin DUI“. Un DUI este un Dosar de Urmărire Informativă. Această indicaţie era folosită pentru a face deosebirea între dosarele informative şi cele de urmărire penală. Judecând după scrisul de pe copertă, pe 15 februarie 1979 s-a deschis în cele din urmă un dosar, pentru a trece la „urmărire activă“. Dosarul este deschis de Ministerul de Interne, Departamentul IMB-Sec.[uritate]. IMB înseamnă Inspectoratul Municipiului Bucureşti. În mapă era inclusă şi observaţia că dosarul fusese trecut pe microfilm la data de 1 septembrie 1980 de către CID (Centrul de Informatică şi Documentare). Mi s-a dat numele conspirativ „Willy“.
Leave a Reply