„Prima mare personalitate din literatura universală care a subliniat importanța unor informații de bună calitate a fost Dumnezeu”, spune renumitul istoric britanic Christopher Andrew, în monumentala sa carte Lumea secretă. O istorie a serviciilor de informații, publicată la Editura Trei. În cele peste 800 de pagini ale volumului, profesorul emerit de istorie modernă și contemporană la Universitatea Cambridge, fondator al nu mai puțin celebrului Cambridge Intelligence Seminar, autoritate absolută în domeniul serviciilor secrete din toate timpurile și din toată lumea, Christopher Andrew își invită cititorii să pășească dincolo de cortina evenimentelor politice și diplomatice și să descopere o istorie a spionajului din cele mai vechi timpuri și până astăzi, de pe vremea lui Moise și a Cinei celei de taină, până la celebrele WikiLeaks și atentatele de la 11 septembrie.

Cele mai însemnate realizări ale serviciilor secrete, din peste 3 milenii de existență și cele mai deplorabile eșecuri sunt adunate laolaltă într-o atât de necesară istorie a spionajului global. Obiectivul cărții – așa cum precizează istoricul britanic în capitolul introductiv – este „să recupereze o parte din istoria pierdută a activității globale de spionaj din ultimele trei milenii, să arate modul cum schimbă acestea istoriografia actuală și să demonstreze relevanța lor continuă pentru serviciile de informații din secolul XXI”.

Autorul singurei istorii autorizate a MI 5, Christopher Andrew crede că „serviciile de informații din secolul XXI suferă de amnezie istorică pe termen lung”. Părintele fondator al analizei de informații americane, Sherman Kent, observa la începutul Războiului Rece cât de nociv era că serviciile secrete nu aveau o literatură de specialitate, în care să se consemneze pentru generațiile următoare de spioni metode de lucru, strategii, doctrina și chiar teoria fundamentală. Fără o astfel de literatură – observa Sherman Kent – serviciile secrete „riscă să nu ajungă niciodată la un nivel de maturitate deplină”. Autorul cărții Lumea secretă observa și el că ignoranța în ce privește istoria serviciilor de spionaj este pur și simplu de neînțeles. „De pildă, este imposibil de imaginat că ar putea exista vreun economist care să nu fi auzit niciodată de Revoluția Industrială”. Din acest punct de vedere, istoria globală a spionajului realizată de Christopher Andrew este „o performanță fără egal”, după cum aprecia publicația The Times, o întreprindere temerară prin care se recuperează un trecut de 3 milenii și istoria pierdută a informațiilor care pun lumea în mișcare.  

„Istoria operațiunilor de spionaj este cu mult mai veche decât agențiile de informații de astăzi”, atrage atenția istoricul britanic. Încă nu era organizat niciun serviciu de spionaj când Dumnezeu i-a spus lui Moise să trimită oameni ca să culeagă informații în „ținutul Canaanenilor, pe care îl voi da Eu fiilor lui Israel”. Christopher Andrew pornește pe urmele iscoadelor din Biblie, investighează operațiunile de spionaj din Grecia Antică și Imperiul roman și parcurge temerar, epocă după epocă, trecând prin perioada Inchiziției, a Renașterii, a războaielor napoleoniene și a celor mondiale, până la „Teroarea sfântă” declanșată pe 11 septembrie 2001.

În cele 30 de capitole ale cărții, Christopher Andrew își asumă rolul de ghid prin istoria milenară a serviciilor de intelligence, dezvăluind că, adesea, cele mai dure lecții nu au servit la nimic, pentru că au fost repede uitate. Preoții israeliți aveau o înțelegere mai profundă a importanței activităților de spionaj decât grecii antici sau romanii. Pentru Tucidide, marele istoric al Antichității care – paradoxal – era și general, culegerea de informații despre rivali nu era o prioritate. „Arta războiului” atribuită generalului chinez Sun Tzu și „Arthashastra”, un manual despre conducerea statului apărut în India, au vorbit pentru prima dată despre importanța operațiunilor de spionaj pe timp de război sau pace. Deși „Renașterea europeană a fost un punct de cotitură în istoria serviciilor secrete”, iar din acel moment istoric a început ascensiunea mai consistentă a spionajului și contraspionajului la marile puteri europene, până în secolul 20 practica serviciilor secrete se baza mai mult pe entuziasm și mult amatorism. Spionii luau cu ei în mormânt secretele profesionale astfel încât nimeni nu a putut valorifica experiența de milenii a uneia dintre cele mai vechi meserii de pe planetă.

„Noi furăm secrete”, spunea George Tenet, director al CIA la începutul secolului XXI, rezumând astfel în doar trei cuvinte misiunea instituției pe care o conducea. Christopher Andrew interpretează principalele evenimente istorice ale contemporaneității prin prisma acestor secrete, multe dintre ele devoalate în cartea sa. Și mai ales, încearcă să corecteze o situație greu de înțeles. Încă de acum jumătate de secol, James Bond era cel mai popular spion de pe glob. Însă, în tot acest timp, nu a existat o istorie structurată a spionajului sau studii privind activitatea de spionaj. „Cu cât descoperim mai multe despre istoria pe termen lung a activității de intelligence, cu atât mai dificil va fi, atât pentru politicieni, cât și pentru profesioniști, să ignore experiența acumulată”, scrie Christopher Andrew în Lumea secretă, carte publicată de Editura Trei.