În starea de spirit pragmatică vedem lumea doar indirect, prin vălul gândirii și etichetării.
Dacă gândim despre corpul nostru în modul obișnuit (din perspectiva minţii), atunci, mintea noastră se umple de gânduri despre corp, despre ce se întâmplă în viaţa noastră, despre toate. Acest mod de a acorda atenţie nu face decât să înrăutăţească lucrurile.
Dacă, în schimb, începem să ne concentrăm asupra trupului din perspectiva stării de spirit existenţiale (contemplative), manifestăm deschidere faţă de perceperea nemijlocită a însuși corpului. Clipă de clipă, putem deveni conștienţi de senzaţiile corporale, dar acum în alt mod, un mod care nu ne ţine blocaţi în gândurile obsedante despre cum ne simţim din punct de vedere fizic. În timpul acestui proces, trecem de la neputinţa pe care o simţim în prezenţa sentimentelor negative și autodepreciative la un mod viabil de a ne raporta la ele sau la orice altceva.
Fragment din:
Concentrarea asupra prezentului presupune conștientizarea permanentă, care se deosebește de gânduri și sentimente precum cerul senin de norii, păsările și fulgerele care îl străbat. Este ca un recipient mai mare, în care se desfășoară toate celelalte evenimente din minte și trup. Este un mod diferit de cunoaștere, un alt mod de a exista. Este o capacitate pe care o avem cu toţii, fiind înnăscută în fiinţa umană. Și putem învăţa să ne încredem în ea.
Putem exersa să rămânem mai mult timp în starea de conștientizare, în acest mod de a cunoaște și a exista. Am putea chiar să descoperim că această conștientizare ne oferă un fel de adăpost sau refugiu faţă de stresul și tensiunile din viaţă, scoţându‑ne din obișnuitul cerc vicios al stării de spirit pragmatice și alungând norii negri ai depresiei care atârnă deasupra capului nostru.
Leave a Reply