Inevitabila noastra umbraTEC (terapia electro-convulsivă) rămâne unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru depresia gravă, funcţionând adesea când antidepresivele dau greş.

Fără îndoială, e un tratament înspăimântător şi care surprinde în mod neplăcut. Cu toţii dăm înapoi la gândul unui curent electric care ne trece prin creier şi la o criză de epilepsie indusă. Merită, totuşi, să facem o pauză şi să ne aducem aminte că multe dintre tratamentele din medicină şi chirurgie sunt mult mai intruzive şi mai dureroase. Doar că nu evocă aceeaşi frică sau condamnare.

În filmul-cult al lui Milos Forman, din 1975, Zbor deasupra unui cuib de cuci, antieroul care face probleme beneficiază de o TEC nemodificată pentru a-i linişti comportamentul sfidător. Faptul că tratamentul a fost arătat fără anestezic sau fără un relaxant muscular a subliniat violenţa acestuia, deşi TEC “nemodificată” nu mai fusese folosită de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Sentimentele trezite de TEC sunt atât de puternice, încât acestă intervenţie continuă să rămână în afara legii în mai multe ţări. (…)

Cei care condamnă TEC cu putere ar putea să nu îi fi văzut vreodată efectele. O femeie în vârstă, chinuită şi agitată, care merge fără linişte şi se învinovăţeşte singură pentru un comportament trecut, pentru un “rău” închipuit, poate fi liniştită şi calmată aproape imediat. După doar două tratamente, poate sta liniştită şi poate mânca sau bea. Adesea, în decurs de o săptămână sau două, ideile ei delirante s-au retras, poate vorbi din nou cu familia ei şi poate aştepta cu nerăbdare să se întoarcă acasă. Similar, un pacient maniac epuizat, care nu a dormit de zile întregi, care abia dacă are timp să mănânce sau să bea din cauza excitaţiei şi care respinge orice sedativ sau tranchilizant poate fi calmat adesea doar cu unul sau două tratamente. Când funcţionează, e minunat de văzut.

Prin urmare, TEC funcţionează fără îndoială — dar cu ce preţ? Pacienţii sunt adesea confuzi vreme de cam o oră după tratament şi îşi amintesc puţin din orele care l-au precedat. Mai deranjantă este pierderea amintirilor distincte, adesea despre evenimente semnificative sau chiar numele oamenilor. Psihiatrii au recunoscut cu greu acest lucru, mai ales pentru că funcţionarea mentală generală se îmbunătăţeşte extrem de mult după TEC. Plângerile cu privire la memoria slabă au fost interpretate ca fiind consecinţe ale conştiinţei de sine crescute a pacientului, pe măsură ce depresia se risipea. Pierderea amintirilor distincte este de asemenea greu de observat folosind teste standard de procesare a memoriei, care indică în mod obişnuit ameliorări la pacienţii care au fost supuşi TEC. Totuşi, s-a stabilit clar acum că o astfel de pierdere a memoriei este un efect al TEC care trebuie cântărit în raport cu potenţialele avantaje.

Administrarea TEC a fost modificată pentru a reduce problemele de memorie. Începând din anii 1960, curentul este trecut de obicei doar peste emisfera “nondominantă”, pentru cei mai mulţi dintre noi, emisfera dreaptă. Acesta evită centrii vorbirii, producând o mai mică interferenţă cu memoria verbală. De asemenea, a fost îmbunătăţit controlul curentului pentru a folosi forţa minimă care să inducă o criză (criza, şi nu curentul electric, este cea care îndepărtează depresia).