Vineri, 22 noiembrie 2013, ora 17.00,

vă invităm să-l întâlniţi pe Jan Wallentin, la standul Invitatului de Onoare (nivel 0.00, stand 3).

Autorul suedez va lansa volumul Steaua lui Strindberg.

Alături de Jan Wallentin se vor afla: ES Dl Anders Bengtcén (Ambasadorul Suediei în România) şi

Magdalena Mărculescu (Director editorial Editura Trei).

  

slideuri3  

Vă întrebați, cu siguranță, ce e cu steaua asta a lui Strindberg. Și despre care Strindberg o fi vorba…

Am ales două pasaje din două jurnale. Mai întâi, chiar în debutul cărții, veți da peste un fragment din jurnalul de-adevăratelea al scriitorului August Strindberg:

 

Extras din jurnalul meu, anul 1896

13 mai. Am primit o scrisoare de la soția mea care a citit în ziare ca domnul Strindberg va explora Polul Nord, în balon, și ea scoase un strigat de disperare, sigurându-ma ca ma iubește încă, rugându-mă în genunchi să renunț la acest proiect care echivaleaza cu o sinucidere. O informez despre eroare: era vorba despre fiul vărului meu, care-și va risca viața pentru o mare descoperire științifică.

din Inferno de August Strindberg

  

Al doilea pasaj din cartea lui Jan Wallentin (extras de pe la jumătatea romanului) face referire la un jurnal ficțional, în care exploratorul Strindberg (carevasăzică nepotul celebrului August S.) istorisește din peripețiile sale cu balonul la Polul Nord:

Eberlein mai întoarse câteva pagini din jurnal și, cu fiecare nouă pagină, scrisul lui Strindberg era tot mai neciteț.

— Temperatura scazută din nori și pierderea hidrogenului făceau balonul să coboare. În dimineața zilei de 12 iulie, frânghiile cu care era atașată nacela de balon și parâmele de dirijare a balonului au început sa înghețe, astfel încât greutatea ”Vulturului” a crescut cu aproape o tonă. Nacela se lovea acum din cincizeci în cincizeci de metri de gheață și, dupa cum vedeți și dumneavoastră, Strindberg abia mai reușea să scrie. Balonul se abătuse prea tare către est, iar cei doi se certau acum cum sa facă să îl îndrepte iarași în direcția indicată de raza luminoasă. În jurul orei douazeci și trei, Frænkel și Strindberg s-au dus la culcare, dar nu era chip să adoarmă.

Eberlein le arata rândurile:

„Zornăitul parâmelor în zăpadă –

clămpănitul neîntrerupt al velelor“

Pe următoarea pagină scria:

„Sacrificat geamandura polară“

  

Desigur, expediția lui Strindberg este doar un pretext, doar o bucățică dintr-o poveste cu ițe mult mai încurcate, o istorisire polițisto-fantastică, în care exploratorii polari stau cot la cot cu o mişcare ocultă, cu istoria nazistă şi cu străvechi simboluri scandinave…