Cu binecunoscutul nonconformism, atitudinea mucalită și părul dezordonat, laureatul premiului Nobel pentru fizică Albert Einstein este una dintre cele mai cunoscute figuri din domeniul științei. Chiar și cei care nu cunosc prea bine teoria relativității sau lucrarea despre inseparabilitate cuantică concepute de celebrul fizician pot recunoaște imaginea acestuia. Popularitatea lui Einstein a depășit cu mult granițele domeniului științific și s-a apropiat de cea a unei vedete de cinema sau star pop. Povestea succesului de masă a lui Einstein este una uimitoare și poate părea de neînțeles, însă este perfect explicată de Albert-László Barabási în cartea sa Formula. Legile universale ale succesului publicată de Editura Trei.

Cel mai cunoscut fizician român al momentului pe plan internațional, cercetător în domeniul teoriei rețelelor, Albert-László Barabási demonstrează în Formula că succesul nu este un rod al hazardului. Mai mult decât atât: funcționează în virtutea unor legi universale care nu pot fi schimbate. Însă pot fi cercetate, expuse, înțelese și folosite de fiecare persoană pentru a cunoaște succesul în propria viață. Este ceea ce face Albert-László Barabási în ultima carte pe care o semnează, Formula. Legile universale ale succesului.

După ani de cercetări în laboratorul său din Boston, Albert-László Barabási a descoperit tiparele recurente ale poveștilor de succes ale unor personalități din variate domenii, de la știință, artă, până la sport, muzică sau cinematografie. Dar, dintre toate acestea, cum spune însuși autorul Formulei, „povestea lui Einstein încapsulează legile succesului discutate în această carte într‑un grad aproape nefiresc”.

Chiar și după formularea teoriei relativității, deși se bucura de notorietate în cercurile științifice, Einstein era considerat „un elitist arogant”. Afirmația fizicianului confrom căreia „cel mult doisprezece oameni din lume” i-au înțeles cu adevărat munca nu l-a ajutat să devină prea popular. „Declaraţia de Independenţă însăși e indignată de afirmaţia că există ceva pe pământ sau în spaţiul interstelar care poate fi înţeles doar de câţiva aleși”, scria un editorialist New York Times citat de Albert-László Barabási în Formula. Surprinzător, celebritatea lui Einstein are o zi exactă de naștere – 3 aprilie 1921 – când savantul punea pentru prima oară piciorul pe pământ american. Când a urcat pe puntea vaporului cu aburi ce-l ducea în Statele Unite, Einstein era un fizician cunoscut doar în cercurile științifice, însă când a coborât, a fost aclamat de mulțimea ce-și flutura batistele, iar presa americană a vremii a relatat momentul pe larg. Această primire plină de entuziasm se datorează însă unei confuzii. Mulțimea strânsă pe țărm nu-l aclama pe Einstein, pentru că nu-l cunoșteau. Ovațiile erau de fapt adresate lui Chaim Weizmann, președintele Organizaţiei Sioniste Internaţionale devenit și primul președinte al Israelului, care milita pentru un nou stat al evreilor. Deși fizician genial, Albert Einstein era în acea conjunctură doar un membru al staff-ului lui Weizmann, iar presa americană a vremii a interpretat distorsionat evenimentul.  

De altfel, explicarea celebrității lui Einstein dincolo de cercurile științifice a fost percepută ca un mister, explicat cel mai bine de actorul Charlie Chaplin, citat de Albert-László Barabási în Formula. La un deceniu de la această întâmplare, cei doi se plimbau cu mașina la Hollywood, iar mulțimea de pe stradă îi saluta zgomotos. „Ne aclamă pe amândoi” a spus actorul. „Pe tine pentru că nimeni nu te înţelege, pe mine pentru că toţi mă înţeleg”.

Prin prisma legilor universale ale succesului explicate de Barabási în Formula, celebritatea lui Einstein este însă ușor de înțeles. Prima lege a succesului spune că „performanţa determină succesul, dar când performanţa e imposibil de măsurat, reţelele determină succesul”. Rețelele se referă în acest context la legăturile fizicianului cu cercuri din afara comunității științifice, ca cea a lui Weizmann. Cu alte cuvinte, Einstein s-a aflat la locul potrivit, în momentul potrivit, iar celebritatea sa din domeniul fizicii a fost potențată și mult extinsă în afara domeniului științific datorită acestor rețele. A doua lege a succesului spune că „performanţa e limitată, dar succesul e nelimitat”. Fizicieni de renume ca Newton, Bohr, Planck sau Heisenberg au avut o contribuție esențială în domeniul fizicii. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu s-a bucurat de celebritatea lui Einstein în afara cercurilor științifice.

„Succesul anterior x aptitudinea = succesul viitor” – astfel este definită cea de-a treia lege a succesului de Albert-László Barabási în Formula. Excelenţa lui Einstein ca fizician combinată cu succesul – chiar controversat – adus de formularea teoriei relativității au produs un efect de tipul unui bulgăre de zăpadă. Jurnaliștii prezenți la sosirea lui Einstein în Statele Unite au dat tonul unui val de simpatie și succes dincolo de zona strict științifică. Cea de-a patra lege a succesului susține că meritul nu se referă la performanţă, ci la percepţie. Iar dacă teoriile lui Einstein din domeniul fizicii de-abia erau înțelese de specialiștii vremii, cu atât mai puțin puteau fi descifrate de masele largi, astfel încât Einstein să fie primit în Statele Unite cu ovații. Dincolo de meritele științifice incontestabile, astăzi numele lui Einstein este sinonim cu genialitatea și datorită percepției create de-a lungul timpului.

Cea de-a cincea lege a succesului susține „că succesul poate să sosească oricând, dacă persistăm”. Lucrarea de sfârșit de carieră a lui Einstein despre inseparabilitatea cuantică scrisă pe când fizicianul avea 56 de ani a fost considerată o vreme o „divagație nechibzuită”, pentru ca astăzi să devină cea mai populară lucrare a sa. Creativitatea nu are vârstă subliniază cea de-a cincea lege a succesului, cu condiția să persistăm în domeniul în care excelăm.

Marele merit al cărții semnate de Albert-László Barabási  Formula. Legile universale ale succesului este că demistifică succesul, îi demontează mecanismele cu ajutorul științei și ajută cititorii să-i înțeleagă mecanismul de funcționare. Astfel, fiecare persoană își poate stabili propria strategie prin care să atingă succesul: cât timp alocă performanței și cât promovării sau alegerii rețelelor care îi vor impulsiona creativitatea.