„Benito Mussolini (1883–1945) a mințit mereu, de la începutul până la sfârșitul vieții lui, uneori chiar fără să-și dea seama” este începutul șocant al cărții Misterul Mussolini. Omul. Provocările. Eșecul de Maurizio Serra, publicată de Editura Trei. Scriitor și diplomat, fost ambasador al Italiei la UNESCO și membru al Academiei Franceze, Maurizio Serra realizează un portret uimitor al dictatorului italian în biografia neconvențională pe care o semnează. Aflată în topul celor mai bune cărți din 2021, Misterul Mussolini a înregistrat vânzări record imediat după lansare și a fost primită ca un adevărat eveniment, deopotrivă literar și istoric. Secretul succesului biografiei dictatorului italian este abordarea mai puțin obișnuită. Câștigător al Marelui Premiu pentru Biografie Politică 2021, Misterul Mussolini „își propune să-l zugrăvească pe Mussolini așa cum era îndărătul măștii, nu să fixeze imaginea pe care ne-a lăsat-o”.

Cu o documentare foarte bogată, fără să omită niciunul dintre evenimentele cruciale din viața privată și politică a lui Mussolini, Maurizio Serra invită cititorii în intimitatea dictatorului ca să-i contemple imaginea fără masca pe care o afișa de obicei în fața publicului. Scriitorul italian prezintă imaginea unui om politic cu trăsături de caracter atât de contradictorii încât devine „cel mai enigmatic, mai derutant, cel mai greu de descifrat dintre toți dictatorii secolului XX”.

Il Duce este „foarte inteligent, circumspect, calculat, indiferent la bani dacă nu-i sunt de folos pentru a corupe; dar deopotrivă senzual, emotiv, răzbunător, ros de ambiție. Vrea să domine, convins că reprezintă o forță esențială în destinul Italiei, și nu va accepta niciodată să interpreteze roluri secundare”.

Maurizio Serra își împarte cartea în trei mari capitole dedicate omului Mussolini, provocărilor din viața lui și eșecului pe scena publică. În epilog, scriitorul italian descrie cum au decurs ultimele ore din viața dictatorului și a amantei sale, Claretta. Fără să fi avut vreun rol politic în epocă sau vreun beneficiu concret de pe urmele lui Mussolini, aceasta a sfârșit  împușcată, odată cu el, doar pentru că i-a oferit o iluzorie protecție cu trupul ei în fața plutonului de execuție. 

„Dictatorii au rareori simțul umorului: Mussolini nu-l avea deloc”, subliniază autorul în secțiunea dedicată temperamentului dictatorului. De altfel, Misterul Mussolini surprinde cititorii cu fiecare nou capitol. În cel dedicat apropiaților, Maurizio Serra dezvăluie o confesiune tulburătoare a omului politic: „Nu am avut niciodată prieteni în viața mea!”. Relația cu femeile și cea cu Dumnezeu sunt abordate într-o manieră uimitoare, care dezvăluie laturi neștiute ale personalității dictatorului italian, mare admirator al lui Caesar și Napoleon înainte de Hitler. 

Il Duce are vocația disimulării care – în opinia autorului – nu provine dintr-un defect de caracter, ci dintr-un pur dispreț față de oameni, „toți o apă și-un pământ în ochii lui, fie ei aliați sau dușmani, complici deveniți adversari sau invers, nu contează: simpli pioni de sacrificat după bunul lui plac, piese neînsemnate în jocul de șah căruia i-a consacrat toate resursele și toată energia, lăsându-se târât în prăpastia ce se căsca în fața lui”.

Stilul cinematografic în care e scrisă cartea Misterul Mussolini este foarte potrivit cu biografia omului politic. Volumul se poate citi ca un roman de acțiune care are în centru un personaj antagonist. Multe scene sunt foarte vizuale, cu momente de tensiune intensă sau dramatism, cum este cel al morții dictatorului, un „gran finale de operă verdiană”, cum îl caracterizează autorul (Mussolini a sfârșit împușcat la 29 aprilie 1945, apoi spânzurat de picioare și expus într-o piață publică).

„În loc să îi plumbuim sicriul, nu este, oare, mai bine să-l înțelegem pe Mussolini scoțându-i masca și încercând, atât cât se poate, să-i descifrăm misterul?” întreabă retoric autorul cărții Misterul Mussolini.  De altfel, acest demers este necesar, pentru că „istoria își pierde dreptul de a judeca dacă nesocotește facultatea de a înțelege”, după cum consideră Maurizio Serra.

Într-un gest de curtoazie față de cititorii din România, autorul scrie un cuvânt înainte la ediția în limba română, în care analizează aspecte relevante ale scenei politice românești din epoca Mussolini și aduce un omagiu unor personalități culturale sau politice de nivel internațional (Titulescu, Cioran, Eliade, Ionesco și alții).