Scrisoarea era scrisă cu pix albastru pe o foaie de hârtie liniată. Se simţea rugoasă la pipăit, ca o hârtie Braille. Probabil că el apăsase tare cu pixul, încercând parcă să imprime adânc pe hârtie fiecare cuvânt. Nu folosise alineate şi nici spaţii.
Category: Uncategorized Page 33 of 87
üsnacht, 16 ianuarie 1952. Plimbare dupa micul dejun cu C.G. Vreme însorită. Mi-a povestit din nou, dar altfel decât data trecuta, visul său despre casa medievală, astfel…
Joaca de-a detectivul are de data asta alte reguli. De exemplu, lui Christopher nu ii place sa fie atins. Uraste culorile galben si maro. Nu intelege expresia faciala a unei persoane, decat daca aceasta ii explica in cuvinte ce anume simte…
Când transmisia se încheia, mai întâi apărea “mira”, după care ecranul se umplea de “purici”, de fapt un “zgomot de fond”. Cam 1% din acel zgomot de fond pe care-l vedeaţi pe ecranele televizoarelor era radiaţia remanentă de la Big Bang.
Ei sunt absolut dependenţi de partenerele lor pentru a‑şi regla senzaţia internă de calm, iar fără partenerele lor ei se simt abandonaţi şi la cheremul haosului lor intern.
S-a născut într-o familie cu în care tatăl era subofiţer, mama, femeie de serviciu ; locuiau înghesuiţi claie peste grămadă într-o cameră de comunalka. Băieţel slăbuţ şi sălbatic, crescuse în cultul patriei, al marelui război pentru apărarea acesteia, al KGB-ului şi al spaimei pe care ruşii o inspiră lipsiţilor ăia de coaie din Occident.
Stadiul oglinzii, inconștientul ca limbaj și falusul ca semnificant al dorinței
Un agent secret, inexistent pentru societate, un detectiv încăpățânat de bun, o crimă violentă – un thriller psihologic dur, captivant, cu multe mesaje de transmis.
Noi, ca societate, am lăsat ușa larg dechisă. De ce n-ar intra diavolul?
Un roman poliţist care te convinge că genul acesta de literatură poate fi fermecător şi nu şi-a spus încă ultimul cuvânt.