Te-ai gândit vreodată cât de multe poţi afla despre firea unui om aruncând un ochi iscoditor prin biroul sau dormitorul său? Psihologul texan Sam Gosling te învaţă cum să „adulmeci” urmele lăsate de fiecare în spaţiile de lucru sau de odihnă.

Iată un fragment din cartea sa ”Pe gaura cheii”, în care psihologul-cotrobăitor tocmai a primit un pachet cu niște lucruri adunate dintr-o baie:

În sfârşit liber să îmi exercit pornirile pandoriene, am tăiat pachetul şi am deschis cutia.

– Înăuntru vei găsi nişte lucruri care aparţin unei singure persoane, spuse Gary. Toate sunt luate din baia acelei persoane. (Am observat că evitase să spună a ei sau a lui). Scoate obiectele unul câte unul, continuă acesta, şi zi-mi ce îţi spun ele despre proprietarul lor.

Pe măsură ce scoteam obiectele, le întorceam pe toate părţile. Era un tub mic cu cremă de piele, un CD uşor zgâriat de muzică dance, o perie de păr din plastic maro şi o fotografie instant a zonei chiuvetei proprietarului. Pe măsură ce inspectam fiecare obiect ca să găsesc indicii am început să-mi depăn firul gândurilor în faţa camerei de luat vederi.

– Ei bine, periuţa de dinţi este destul de mare, deci aparţine probabil unui bărbat.

Teoria mea era susţinută de fotografia instant care înfăţişa zona chiuvetei cu suprafeţele din jurul ei fără chestii care să miroasă dulceag, cu straturi de jeg şi într-o oarecare dezordine, care se asociază mai degrabă cu bărbaţii decât cu femeile. Am observat că firele de păr din perie erau scurte, drepte şi închise la culoare. Poate că persoana respectivă era de origine asiatică sau hispanică. Fotografia arăta că uşa de la măsuţa de toaletă din baie nu era bine închisă si firul de la foen atârna afară; tubul de cremă de piele fusese stors la mijloc, nu la capăt, iar pe margine exista o crustă de reziduu în jurul capacului. CD-ul era o compilaţie de muzică house, un gen de muzică asociat în mod stereotip cu cluburile gay. Dacă e să mai adăugăm şi faptul că existau dovezi potrivit cărora persoana respectivă era preocupată de propria înfăţişare (acum eram destul de sigur că proprietarul era bărbat), începea să se contureze o imagine coerentă.

După câteva minute, Gary mă întrebă:

– Deci, ce-mi poţi spune despre proprietarul acestor lucruri?

Pe baza a ceea ce văzusem, am spus că eram de părere că proprietarul era un bărbat de origine asiatică trecut de douăzeci de ani şi că se prea putea să fie homosexual. Îi subestimasem vârsta cu câţiva ani – acesta avea vreo treizeci de ani – dar avusesem dreptate în legătură cu restul. Gary părea mulţumit.

    

(Preview publicat anterior în suplimentul cultural al Ziarului Financiar)