Marie NDiaye este prima femeie de culoare recompensată cu Premiul Goncourt, iar Trei femei puternice, romanul pentru care a primit prestigioasa distincţie, este splendid și sfâșietor totodată, aducând în prin plan greutățile cu care se confruntă imigranții africani în Franța. Este o adevărată ţesătură de mătase fină care leagă Franţa de Senegal, ţara de origine a tatălui autoarei.
Romanul este structurat în trei părţi, care par să nu aibă legătură, şi ne dezvăluie trei poveşti de viaţă a trei femei de culoare: Norah, o avocată născută în Franța, chemată de tatăl său, acum bătrân și neputincios, ca să-l scoată din închisoare pe fiul lui; Fanta, care lasă în urmă o viață de profesoară modestă, dar împlinită, în Dakar pentru a-l urma pe soțul ei în Franța, unde disperarea și eșecurile acestuia otrăvesc totul; Khady, o văduvă săracă, alungată de familia soțului ei și supusă celor mai mari umilințe, dar care nu vrea să-și piardă demnitatea de ființă umană.
Pe parcursul lecturii descoperim legături fragile între cele trei destine: Tatăl lui Norah a cumpărat un resort în Senegal, după ce socrul Fantei a fost arestat pentru uciderea partenerului său de afaceri, iar Khady este verişoară îndepărtată a Fantei şi lucrează ca menajeră în casa tatălui lui Norah.
Norah, Fanta și Khady îşi demonstrează puterea prin depăşirea unor situații personale, sociale şi psihologice foarte dificile, rămânând cu spiritele intacte, căci Marie NDiaye nu se teme să exploreze limitele suferinţei umane.
Trei femei puternice demonstrează modul în care sexul, rasa şi clasa socială limitează femeile, care depind doar de puterea lor pentru a reuşi, pentru a supravieţui. Dar, uneori, în această lume, puterea nu este de ajuns.
Leave a Reply