Dorinţa de a “vindeca pe cineva” cu iubirea ta poate fi mai curând dăunătoare decât benefică.
Acest lucru a fost descoperit în multe studii cu privire la cei care încearcă să îi ajute şi să-i vindece pe alţii. Întorcându-ne la analiza lui Jane Ussher cu privire la poveştile pentru copii, poate fi la fel de tentant să fii cavalerul călare pe cal alb pe care-l aplaudă toată lumea, dar şi să fii prinţesa din turn care nu trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru nimic şi poate doar să aştepte să fie salvată.
Este un sentiment fantastic atunci când îţi spune cineva că i-ai făcut viaţa mai bună. Există riscuri, însă, dacă iei problemele altcuiva şi încerci să le rezolvi. În primul rând, cei mai mulţi oameni, aşa cum am văzut, au nevoie de un anumit timp în singurătate pentru a face faţă problemelor lor şi a ajunge la sentimentul că sunt o persoană în regulă. Dacă încercăm să intervenim şi să reparăm totul, poate fi dificil pentru ei să aibă acel timp în singurătate şi poate fi uşor să-şi concentreze în schimb întreaga lor viaţă în jurul relaţiei cu noi. De asemenea, poate fi posibil să oferim foarte mult acelei persoane, doar pentru a realiza, mai târziu, că nu putem, de fapt, să oferim atât de mult sau că ei vor şi mai mult de la noi. Suntem nevoiţi să îi dezamăgim, făcându-i pe ei să aibă resentimente, iar noi simţindu-ne vinovaţi.
În plus, faptul că încercăm să salvăm pe cineva, transmite clar mesajul că nu credem că e capabil să se ajute singur, ceea ce este posibil să dăuneze mai târziu încrederii lor. Le putem nega şansa de a-şi aborda problemele şi de a învăţa rezolvându-le singuri. Filosoful Jean-Paul Sartre s-a îndrăgostit, de mai multe ori, de femei tinere, vulnerabile, care nu prea ştiau, încă, ce loc au în lume. De fiecare dată, el avea grijă de ele, găsindu-le cursuri la care să participe şi locuri de muncă, decizând că ar trebui să devină actriţe, scriitoare sau artiste şi cumpărându-le, adesea, apartamente în care să locuiască. Multe dintre femei deveneau din ce în ce mai nefericite. “Salvându-le”, Sartre le nega şansa de a-şi găsi propriul lor drum mai departe. În mod ironic ceea ce pare cel mai binevoitor act poate să fie cel mai crud. Aceste probleme sunt demne de amintit, fie că suntem cavaleri care aleargă să salveze fără să se gândească de două ori, fie că suntem prinţesa care este pregătită şi dornică să renunţe la toată puterea şi responsabilitatea proprie pentru a fi salvată.
Fragment din Rescrierea regulilor. Un ghid integrativ pentru iubire, sex şi relaţii, de Meg Barker.
Leave a Reply